Rolurile pe care le jucăm în viețile noastre sunt, de multe ori, doar asta: întruchipări ale unui personaj pe care știm că cei din jurul nostru îl așteaptă. Ne permitem rar sau niciodată să ieșim din pielea personajului nostru, fie că este vorba despre mama-eroină, fiul îndatoritor, soțul ascultător, angajatul-model.
Dar cine suntem dincolo de aceste roluri, asta ne preocupă mai puțin. Viața nu este însă o piesă de teatru, iar o nevoie profundă a omului, dincolo de responsabilitățile sale din sfera socială, este să fie cunoscut și acceptat pentru cine este el cu adevărat, dincolo de fricile paralizante care ne strigă în ureche că suntem de neiubit.
—Terapia presupune și curajul de a schimba și de a negocia rolurile pe care le jucăm în viață și ne încurajează să ieșim în lume și să ne prezentăm într-o manieră cât mai autentică, independentă de părerile celor din jurul nostru. —