Stima de sine crescută e văzută de mulți drept un antidot împotriva singurătății, a eșecului, a tulburărilor psihice felurite.
O stimă de sine crescută e corelată pozitiv inclusiv cu beneficii pe planul sănătății fizice – oamenii care se simt bine în pielea lor au, pe scurt, mai multă grijă de ei, fac sport, mănâncă mai sănătos, își prețuiesc corpul ca pe o resursă demnă de atenție și își dau silința pe mai toate planurile, fiindcă au încredere în reușita lor.
La polul opus, o stimă de sine scăzută este asociată de obicei cu o pleiadă de tulburări psihice și fizice, nevroze, depresie, anxietate, teamă de abandon, relații disfuncționale și chiar abuzuri.
Rafturile librăriilor abundă în cărți de self-help despre cum să îți crești stima de sine, să ai mai multă încredere în tine și în capacitățile tale, cum să faci să ieși din spirala gândurilor negative.
În terapie, vocea interioară care ne judecă, ne pune la pământ, ne șoptește că suntem prea defecți pentru o relație sentimentală, prea slabi pentru munca pe care o facem, prea puțin inteligenți și capabili, această voce o denumim “criticul interior”. Adesea, când un om ajunge în terapie, el și criticul interior au în spate o relație de lungă durată în care gândurile negative nu sunt nici măcar conștientizate ca atare, ci li se acordă o importanță covârșitoare.
Prima misiune a terapeutului este, de regulă, să stabilească o detașare a clientului în raport cu aceste critici interne – o detașare menită să schimbe perspectiva acestuia și să îi arate că, în ciuda faptului că se simte de parcă acel critic interior “are dreptate”, în realitate nu vorbim decât despre o colecție de impresii, adesea greșite, pe care ni le formăm din interacțiunile cu ceilalți.
Un abandon în copilărie ne poate face să ne simțim nedemni de iubire, o primă întâlnire nereușită solidifică aceeași impresie, câteva interviuri ratate ne cimentează părerea despre noi – suntem incapabili.
Cheia, în terapie, este ieșirea din această spirală de ruminații negative și înlocuirea judecăților negative, cărora le dăm atâta crezare, cu unele mai echilibrate, centrate pe creșterea personală.