fbpx

Stereotipuri despre job: „porecle” din viața de adult

Având în vedere teoria identității sociale (SIT) care spune că emoțiile, cognițiile și comportamentele unei persoane vor fi influențate de identitatea unei mulțimi, a unei culturi și apartenența la aceasta, toate aceste stereotipuri au ajuns să fie internalizate și în plan personal de angajații din diferite medii de muncă.

Adesea, preluăm inconștient glumele făcute pe seama propriilor noastre vieți ajungând să perpetuăm chiar noi un tipar toxic de relaționare cu propriul nostru sine. În consecință, putem fi afectați din postura de angajați în aspecte esențiale ale sănătății noastre mintale precum stima de sine, auto-recunoașterea propriei valori sau sentimentul de satisfacție provenit din muncă.

Pentru a combate astfel de discriminări, studiile au arătat că factori precum așteptările și credințele noastre inițiale cu privire la existența prejudecăților în societate vor determina capacitatea de a identifica momentele în care suntem stigmatizați. Ne propunem deci să creștem gradul de conștientizare a stereotipurilor astfel încât să avem grijă de noi înșine și:

  1. să exersăm mai multă vigilență (de exemplu, pentru a surprinde dacă eșecul cuiva nu ține și de discriminarea la care a fost supus);
  2. să anulăm trivializarea stigmei (prin sintagme de tipul „este doar o glumă”);
  3. să creștem gradul de conștientizare al frecvenței discriminării în societate (prin a renunța la a mai crede că discriminarea este ceva rar, izolat, care nu poate atinge zona în care activăm).

Una dintre categoriile de pe piața muncii adeseori stigmatizate în momentul de față este cea a corporatiștilor. Dincolo de problemele serioase pe care le ridică discriminarea la locul de muncă, există un nivel de stereotipizare a diferitelor profesii în plan social [1], iar aceasta va fi de interes pentru noi.

Modul în care perpetuăm prejudecățile are efecte atât în plan social, cât și în plan individual. De cele mai multe ori, considerăm în mod eronat că exprimarea prejudecăților pe care le avem constituie o dovadă de autenticitate, dar autenticitatea nu poate fi echivalată cu stereotipizarea. [2] În plan social, ironiile legate de oamenii din corporații au fost de-a lungul timpului acceptate și răspândite până la momentul apariției fenomenului memes care a ajuns să dezvăluie o realitate sumbră.

Observăm cum stereotipurile legate de jobul în corporație au fost internalizate în plan personal de indivizii din acest mediu care preiau glumele din online pe seama propriilor lor vieți, dezvăluind astfel un tipar toxic de raportare la propria persoană. În ceea ce privește sentimentul de satisfacție parvenit din propria muncă, stima de sine și recunoașterea propriei valori, aceste persoane se găsesc într-un punct în care propria lor identitate este afectată pe aceste paliere. Discriminarea nu trebuie să fie întotdeauna exprimată în mod direct prin aluzii sau trimiteri legate de locul de muncă, dar poate fi perpetuată prin diverse artificii, glume și o atitudine per total respingătoare. [3]

Un astfel de mod de raportare la propria persoană poate fi corectat prin terapie, astfel încât să învețăm cum și cât de importantă este evaluarea corectă a propriilor performanțe și a rolului jucat de acestea în narațiunea mai largă a vieților noastre. În continuare, ne propunem analizarea a trei mituri principale legate de corporatiști și a modului în care perpetuarea acestora are un impact semnificativ asupra indivizilor în plan psiho-emoțional, cât și maniere de combatere a lor.

  1.  Corporatistul – perpetuator al capitalismului

Mitul

Corporatiștii sunt adeseori priviți drept perpetuatori ai valorilor capitaliste, ai dinamicilor de putere între exploatatori și exploatați. Unul dintre marile mituri legate de corporatiști privește alinierea credințelor indivizilor cu cele promovate de firma pentru care lucrează. Astfel, ne imaginăm că o persoană care lucrează pentru o mare companie de băuturi carbogazoase va avea drept băutură preferată aceea pe care o promovează. Individul ajunge în ochii celorlalți să poarte cu sine povara păcatelor companiei pentru care lucrează.

Impactul la nivel social și personal

La nivel social, când vorbim despre corporatiști oare vorbim despre oameni luați în individualitatea lor sau creăm o abstracțiune pentru a ne putea explica lumea într-un mod cât mai simplu cu putință? Așadar, unde găsim acest grup de oameni uniformi în caracteristici? Este așa ceva posibil, realist sau ne îndreptăm criticile la adresa capitalismului asupra unor oameni care se întâmplă să lucreze într-un mediu creat de aceasta ideologie? Este necesar să ne ridicăm aceste întrebări pentru a putea distinge între individ și locul său de muncă.

La nivel personal, când suntem puși în fața acestei prejudecăți, riscăm să ne întrebăm dacă este dezirabil să ajungem vreodată în punctul în care să muncim noi înșine într-o corporație din teama față de posibilele reperscusiuni sociale. Vom fi priviți drept impostori, drept persoane lipsite de gânduri proprii și incapabile de gândire critică? Cât de corect este să evaluăm astfel lucrurile?

Distrugerea mitului

Nu trebuie să confundăm oamenii care lucrează în mediul corporatist cu mediul corporatist în genere. Ca orice alt sector de muncă, acesta prezintă și el la rândul lui o serie de avantaje și dezavantaje. O persoană care lucrează într-o corporație resimte aceleași repercusiuni ale exploatării ca orice alt individ, nefiind deci într-o poziție privilegiată din care să putem deriva o echivalare a valorilor personale cu cele ale companiei pentru care lucrează.

Putem accepta că o persoană care muncește într-o corporație poate în timpul său liber să facă voluntariat, să militeze pentru drepturile minorităților sau să doneze pentru cauze umanitare. Dacă, însă, perpetuăm mitul echivalenței între corporatist și corporație, atunci prăpastia socială devine mai adâncă, iar în plan individual ne supunem unei imobilități sociale în care narațiunea de fond care ne ghidează interacțiunile sociale rămâne blocată în raportul tensionat dintre acest abstract „ei” și „noi” sau „eu”.

  1. Corporatiștii se ratează

Mitul

Vedem în corporatiști, fără să ne gândim la un om particular, ci la o imagine creată de reprezentările din media, ilustrarea contemporană fidelă a ratării spirituale, a delăsării intelectuale și a stagnării politice, a superficialității, a valorilor capitaliste și a lipsei de productivitate și profunzime. Job-ul la corporație ajunge să fie văzut drept un compromis sau, mai degrabă, drept o resemnare imensă față de potențialul nostru. Trebuie să ne întrebăm, totuși, cât de fidel reflectă această prejudecată realitatea indivizilor care profesează într-un domeniu sau altul.

Impactul la nivel social și personal

În plan social, acest tip de raportare la corporatiști conduce la formarea unei prăpăstii între oameni. „Ei” și „noi” devine un mod pregnant de a ne explica realitatea – „ei” sunt cei care fac munca de roboți, iar „noi” suntem cei care încearcă să trăiască o existență semnificativă. În această dinamică, nu se poate percepe niciodată un corporatist care să se poată implica politic, care să aibă inițiativă la nivel social sau care să dorească și să lupte pentru schimbare. În planul sănătății psiho-emoționale, o astfel de preconcepție conduce la frica de a începe o activitate pe cont propriu, de a asuma riscuri și de a urma o pasiune din teama de a fi judecat de ceilalți.

Distrugerea mitului

Locul de muncă actual poate fi o oprire provizorie într-o lungă călătorie reprezentată de propria noastră viață – călătorie care nu cere în niciun punct să ne fixăm încă de la început o destinație pentru că nu am avea, de multe ori, cum să știm de la început în ce loc vrem să ne pensionam. O astfel de credință pune o presiune infinită pe umerii noștri ca și cum am spune că trebuie să ne naștem învățați. Astfel, călătoria în sine este atât mijloc, cât și scop, iar munca trebuie să fie privită în virtutea acestei ambivalențe. Condițiile date într-un anumit moment al vieții noastre pot genera o schimbare în domeniul de activitate, dorința de a ne reinventa pe plan profesional sau efortul de a face un compromis provizoriu.

Nu trebuie să fim descurajați de aceste momente, dat fiind faptul că ele survin natural în cursul vieții. „Corporatistul” despre care vorbim cu atâta nonșalanță este un om supus acestor reguli firești în ordinea lucrurilor. Poate că alegerea sa a fost bazată pe nevoia de stabilitate financiară, pe curiozitatea de a încerca un domeniu nou sau locul în care poate să întreprindă la cel mai înalt nivel activitatea sa de bază, mult dorită, să fie exclusiv în mediul corporatist.

    1. Corporatiștii nu au viață socială

Mitul

O altă prejudecată legată de corporatiști este aceea că aceștia sunt lipsiți de capacități sociale. Asumăm că ei nu pot vorbi decât despre locul lor de muncă, eventual și într-un jargon specific. De altfel, se crede că persoanele care muncesc în corporații nu au hobby-uri și, deci, nu pot găsi subiecte de conversație cu oameni din afara locului de muncă.

Impactul la nivel social și individual

Deși, în general, individul din corporație este marcat în plan social de eticheta lipsei de capacități conversaționale, acest aspect nu este decât unul dintre multele mituri care perpetuează ruptura dintre categorii diferite de oameni și lipsa de solidaritate socială. Ne este mult mai ușor să credem că nu există loc de conversație între noi și persoane străine de mediul nostru de activitate decât să facem pasul către a depune efortul de a înțelege diversitatea opiniilor și a valorilor existente în jurul nostru.

Internalizarea și perpetuarea acestui stereotip conduce în plan individual la autoexcludere și excludere socială, pierderea încrederii în propriile puteri, frica de afirmare și implicare socială și o incapacitate de stabilire a unor noi raporturi de colaborare sau prietenie.

Distrugerea mitului

În ciuda opiniei conform căreia, în plan social, „corporatistului” îi lipsește aptitudinea de a interacționa cu alte persoane, cei mai mulți dintre angajații marilor companii admit că acesta a fost unul dintre primele planuri pe care s-au dezvoltat. Indiferent de tipul de job dintr-o corporație, munca în echipă este necesară, ceea ce antrenează și încurajează la colaborare activă, gândire strategică, gândire critică, empatie, toleranță la frustrare, granițe sănătoase, expunerea continuă la opiniile și sugestiile altora.

Problema stereotipurilor

Problema miturilor și a stereotipurilor perpetuate în plan social este că ele ne rușinează, ne fac sa ne simțim vinovați, sa ne devalorizam, să ratăm interacțiuni sănătoase, productive cu oamenii din jurul nostru. Stigma față de un anumit domeniu de activitate creează disensiuni și rupturi la nivel social. Aceste lucruri ne afectează până la anularea sentimentul de solidaritate, empatia și respectul pe care ar trebui să ni-l purtăm unii altora în virtutea demnității noastre umane. Dat fiind subiectul discuției, întrebarea care ne rămâne este ce putem face în privința etichetei de „corporatist” la nivel individual și social.

La nivel individual

Din poziția persoanei care lucrează în corporație, ne putem întreba cât de mult am internalizat aceste prejudecăți, cum ne afectează acestea percepția față de propria persoană și ce strategii de combatere a acestor stereotipuri putem deprinde. În aceeași măsură, este important să întreținem un raport sănătos cu job-ul nostru, învățând să ne calibrăm eforturile spre a ne înțelege munca drept un sector important și relevant din propria identitate, însă nu unul dominant. Cea mai sigură formă de navigare pe aceste ape, care la o primă vedere par întunecate și înfricoșătoare, este cu ajutorul profesional al unui terapeut care ne poate consilia în cunoașterea sinelui, în descoperirea lucrurilor care ne aduc fericirea și în orientarea profesională. Combaterea stereotipurilor este doar un prim pas în acest drum lung către o viață trăită liber și asumat care să ne aducă satisfacție pe toate planurile.

La nivel social

În plan social, este crucial să luptăm împotriva stigmei atașate unor grupuri pentru ca percepția socială și stereotipurile să nu ne împiedice să luăm decizii care privesc propria noastră fericire. În privința muncii în corporație, ar trebui să ne debarasăm de ideea că persoana care lucrează în corporație este echivalentă cu capitalismul, cu exploatarea nechestionată, cu imaginea celui care stă cu capul plecat în fața unui sistem cu care a încetat să se lupte. Pentru a putea produce o schimbare, pentru a putea lupta pentru un ideal politic și social, una dintre primele condiții necesare este reprezentată de securitate, de asigurarea nevoilor de bază, de stabilitatea financiară.

Condamnând și perpetuând ironii și prejudecăți despre o categorie de oameni, ajungem să eșuăm în a îi privi în individualitatea lor și a vedea în ei natura umană pe care o împărtășim nemijlocit. Această perpetuare poate apărea inclusiv la nivelul unor politici adoptate în interiorul corporației cu menirea de a educa persoanele într-o anumită direcție. [4] Educația continuă, exersarea gândirii critice și implicarea activă în propria dezvoltare, care reprezintă câteva dintre beneficiile imediate ale terapiei, contribuie semnificativ la modul în care vom putea cu timpul să ne debarasăm de idei preconcepute cu privire la muncă, domenii de activitate și dinamici sociale în genere.

________________________________________

[1] Vezi: Linda L Magnusson Hanson, Jaana Pentti, Mads Nordentoft, Tianwei Xu, Reiner Rugulies, Ida E H Madsen, Paul Maurice Conway, Hugo Westerlund, Jussi Vahtera, Jenni Ervasti, G David Batty, Mika Kivimäki (2023). Association of workplace violence and bullying with later suicide risk: a multicohort study and meta-analysis of published data. The Lancet Public Health. 8: e494–503

[2] White, M. H., & Crandall, C. S. (2023). Perceived authenticity as a vicarious justification for prejudice. Group Processes & Intergroup Relations, 26(3), 534-554.

[3] Vezi exemplul comunității LGBTQIA+, discriminată în mod indirect la locul de muncă: Di Marco, D., Hoel, H., Arenas, A., & Munduate, L. (2018). Workplace Incivility as Modern Sexual Prejudice. Journal of Interpersonal Violence, 33(12), 1978-2004.

[4] Spre exemplu, în încercarea de a crea programe în corporații axate pe sănătate în Statele Unite ale Americii, persoanele supraponderale au ajuns să fie masiv discriminate, fiind considerate în afara standardului propus. Vezi: Powroznik, K. M. (2017). Healthism and Weight-Based Discrimination: The Unintended Consequences of Health Promotion in the Workplace. Work and Occupations, 44(2), 139-170.