De când începe să observe lumea, copilul din noi își fabrică o armură care să îl ocrotească de tot ceea ce nu pricepe și îi pare primejdios.
Învățăm, de mici, să ne ascundem emoțiile ca să nu părem slabi și cum să prezentăm un exterior fără cusur. Ajungem însă la maturitate și vedem cum armura noastră rigidă, inflexibilă, greoaie ne împiedică să înaintăm.
Menit să ne țină la adăpost de suferințe mai mici sau mai mari, costumul ăsta de om mare ne-a transformat, pe negândite, în Omul de Tinichea din “Vrăjitorul din Oz”.
Am uitat de noi.
Ca să ne lepădăm de mecanismele de apărare din copilărie, avem nevoie de ajutor, de un ghid care să ne îndrume, astfel încât să ne simțim în continuare în siguranță, capabili în același timp să respirăm și să ne mișcăm armonios în lume.
Terapia ne poate ajuta să ne exprimăm într-un cadru sigur, fără teama că am putea fi judecați, ne învață cum să aducem la lumină emoția limpede și să o gestionăm fără să o încorsetăm.